Studiu de caz SAVLO: cum se schimbă factorul de putere și puterea reactivă după compensare

De ce sunt importante datele măsurate

În proiectele de eficiență energetică, promisiunile trebuie validate prin măsurători. Un studiu de caz SAVLO realizat pe o instalație trifazată cu sarcini inductive și capacitive arată comportamentul rețelei înainte și după conectarea soluției SVG. Analiza a fost realizată în PCC și a urmărit factorul de putere, puterea reactivă și stabilitatea puterii active.

Regimul 1: sarcină inductivă dezechilibrată

În primul regim analizat, fazele R, S și T aveau valori diferite ale factorului de putere. Înainte de compensare, cos φ a fost 0,542 pe faza R, 0,739 pe faza S și 0,741 pe faza T. După conectarea SVG, valorile au crescut la 0,965, 0,985 și 0,993.

Ce s-a întâmplat cu puterea reactivă

În același regim, puterea reactivă a scăzut de la 0,644 kVAr la 0,121 kVAr pe faza R, de la 0,630 la 0,120 kVAr pe faza S și de la 0,605 la 0,084 kVAr pe faza T. Graficul măsurat evidențiază reducerea clară a componentei reactive după activarea compensării.

Regimuri capacitive

Studiul a inclus și regimuri capacitive. În Regimul 3, cos φ inițial a fost 0,445, 0,660 și 0,643 pe cele trei faze; cu SVG, valorile au devenit 0,930, 0,986 și 0,990. În Regimul 4, factorul de putere inițial a fost aproximativ 0,40–0,42, iar după compensare a crescut semnificativ pe toate fazele.

De ce contează pentru instalațiile reale

Un obiectiv industrial sau comercial poate trece prin mai multe stări într-o singură zi. Uneori domină sarcinile inductive, alteori instalația poate prezenta o componentă capacitivă. Un sistem care poate compensa ambele situații și poate răspunde la dezechilibrul dintre faze este mai bine adaptat unui profil dinamic.

Puterea activă rămâne aproximativ stabilă

Un rezultat important al studiului este că puterea activă a sarcinii a rămas aproximativ stabilă după conectarea SVG. Compensarea nu urmărește să reducă energia necesară procesului, ci să reducă componenta reactivă și să îmbunătățească factorul de putere.

Procesul de validare

Studiul sintetizează patru pași relevanți pentru un proiect real: măsurare în PCC, dimensionarea SVG, punere în funcțiune și verificarea rezultatelor. Această succesiune este importantă deoarece permite compararea obiectivă a instalației înainte și după intervenție.

Concluzie

Datele din studiul SAVLO arată că o compensare corect dimensionată poate aduce factorul de putere mult mai aproape de unitate și poate reduce puterea reactivă la valori mici, atât în regim inductiv, cât și capacitiv. Pentru un proiect nou, aceeași logică trebuie urmată: măsoară, dimensionează, pune în funcțiune și verifică.

Vrei să discutăm un caz concret din instalația ta? Contactează-ne:

Polecane aktualnosci